Artişti
Dan Acostioaei (n. 1974) este artist vizual și cadru didactic la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, numărându-se printre membrii fondatori ai asociației Vector. Lucrările sale se concentrează asupra modelelor identitare ale societății românești în tranziție și asupra granițelor ideologice dintre sfera economică și condițiile producției artistice în fostul bloc estic.
Printre tehnicile preferate ale Anei Adam (n. 1964) se regăsesc desenul (în creion, tuș, pigmenți, fire textile, pe sau în hârtie ori săpun) și fotografia, imortalizând aproape nevăzutul sau energia, siajul acțiunilor.
Ana Adamović (n. 1974) e preocupată de chestiuni legate de identitate și memorie, atât personale, cât și colective, lucrând la proiecte de fotografie și video de lungă durată.
Preocupată de legătoria de carte, Márta Adorjáni (n. 1987) creează cărți de artist, combinând în practica ei artistică diverse tehnici de grafică și tipar. A coordonat mai multe ateliere de legătorie de carte în cadrul proiectului „Cele mai frumoase cărți din România” și la tabăra de artă contemporană Minitremu Art Camp.
În practica sa extrem de diversă, Francis Alÿs (n. 1959) îşi direcţionează în mod constant sensibilitatea poetică şi imaginativă distinctă înspre preocupări antropologice şi geopolitice vizând observarea vieţii cotidiene – şi confruntarea cu aceasta –, preocupări pe care artistul însuşi le-a descris drept „un fel de argument discursiv compus din episoade, metafore şi parabole”.
Alexandru Antik (n. 1950) este un artist cunoscut pentru activitatea sa experimentală din zona acționismului și a video-instalației.
Răzvan Anton (n. 1980) predă la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, activează ca artist în cadrul comunității Fabrica de Pensule și este unul dintre coordonatorii proiectului de arhivare digitală a Colecției de Fotografie de Presă Minerva din Cluj-Napoca.
József Bartha (n. 1960) este artist vizual, scenograf, și curator. În 1979 a absolvit Liceul de Artă din Târgu Mureș iar în 1987, Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” (actuala UAD) din Cluj-Napoca.
Sándor Bartha (n. 1962) a absolvit Liceul de Artă din Târgu Mureș în anul 1980. Între 1982 și 1986 a studiat la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (astăzi Universitatea Națională de Arte București), secția Pictură.
În anii 1990, Marion Baruch (n. 1929) și-a semnat lucrările cu eticheta Name Diffusion, conducându-și acțiunile artistice sub forma unui colectiv imaginar. Își reînnoiește mereu practica și în prezent își creează intervențiile cu resturi de țesături rămase din croitorii. Resturile societății industriale îi sunt trimise în traiste venind din fabricile de textile de pe scena milaneză de haute-couture.
Liliana Basarab (n. 1979) este o artista vizuală activă profesional în București dar care și-a început cariera în Iași, la începutul anilor 2000. Practica ei artistică este angajată social și funcționează adesea ca un comentariu la adresa noțiunii de reprezentare. Mediile artistice abordate de artistă sunt performance-ul, sculptura, desenul, atelierele participative și video-ul.
Ioana Bătrânu (n.1960) abordează teme marginale cu sensibilitate acută, oscilând permanent între subiectivitate și realitate. Există un număr restrâns de teme recurente (Interioare Melancolice, Grădini Împrejmuite și Latrine) care, văzute împreună, formează o imagine coerentă a proiectului său personal: căutarea unui punct în care ruptura de lume și încercarea de împăcare cu aceasta devin simultane în existența ei.
Anca Benera (n. 1977) și Arnold Estefan (n. 1978) lucrează cu o gamă largă de mijloace de exprimare, cuprinzând instalație, video, performance, desen și intervenție urbană. Ei examinează raporturile de putere în contexte sociale, economice şi politice pentru a medita asupra societății ca o ţesătură de legi şi convenţii ce trebuie mereu reimaginate.
Horia Bernea (1938-2000) a fost unul dintre cei mai influenți artiști români începând cu anii ’60. După studii incomplete de matematică și arhitectură, Horia Bernea absolvă Institutul Pedagogic din Bucureşti, cu specializare în desen.
George Crîngașu (n. 1988) trăieşte la Cluj. Practica sa se concentrează pe de/recontextualizarea informaţiei, cu lucrări mergând de la instalaţie şi video la print şi pictură.
Dan Beudean (n. 1980), absolvent al Universităţii de Artă și Design Cluj, secţia grafică, este cunoscut și apreciat în primul rând datorită lucrărilor sale în desen – imagini adesea fantastice pornind de la o percepție exacerbată a realității. Atât desenele cât și instalațiile sale includ straturi suprapuse de mitologie, istorie, mistică, pop culture ce compun o anatomie stranie a societății de ieri și azi, dar și a universului său intim.
Michel Blazy (n. 1966) preferă materialele și obiectele rezultate din circuitul industrial, dar şi organismele vii. Lucrările sale metamorfice, temerare și impredictibile, reunind artificialitatea și natura, dovedesc că nicio materie nu poate fi inertă. Accentuând trecerea timpului, artistul critică tendința contemporană spre consumul excesiv printr-un limbaj poetic și, uneori, plin de umor.
Alex Bodea lucrează la intersecţia dintre artă vizuală, poezie şi jurnalism. Alimentată de dorinţa de a fi martor şi de a înregistra, ea foloseşte desenul şi textul reduse la esenţial.
Irina Botea Bucan trăiește la București, Birmingham și Londra. După ce a absolvit cursurile Universităţii de Arte din București, Irina Botea Bucan și-a definitivat studiile de master la The School of the Art Institute în Chicago. În 2015, expoziția ei personală “It is now a matter of learning hope”, care a avut loc la galeria Three Walls din Chicago, a fost nominalizată de Asociația Internațională a Criticilor de Artă din America pentru cel mai bun format de expoziție (alături de alte opt expoziții).
Ștefan Botez (n. 1983) a studiat arhitectura la București și artele vizuale la Universitatea de Artă și Design din Geneva, obținând un certificat de studii avansate în implementarea practicilor artistice în spațiul public (2011) și o diplomă de Master în arte vizuale (2014).
Răzvan Botiș (n. 1984) observă realitatea și o prelucrează cu finețe și umor în lucrări variate ca mediu de expresie, cele mai recente fiind realizate în ceramică.
Alin Bozbiciu (n. 1989) a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în 2013. În picturile sale abordează scene ale spațiului privat, postúrile portretelor și ale animalelor de casă plasate în prim-plan sugerând o stare de neliniște accentuată de cromatica și expresia stilistică personală.
Pavel Brăila (n. 1971) locuiește la Chișinău. În 2001 a fost artist rezident la KulturKontakt, Austria. Brăila a primit Premiul regiunii Nordrhein-Wesftalen (Germania) pentru filmul său „Definitively Unifinished [Definitiv Neterminat]” în cadrul Festivalului de Film de Scurtmetraj de la Oberhausen. În anul 2002, filmul său “Shoes for Europe [Pantofi pentru Europa]” a fost proiectat în cadrul evenimentului documenta 11. În 2007, din postura de artist rezident în programul „DAAD Artists in Berlin”, Brăila a prezentat instalația „Barons’ Hill [Dealul Baronilor]” la New National Gallery în Berlin (Germania).
Michele Bressan (n. 1980) este cunoscut publicului datorită proiectelor sale fotografice, pentru care a câștigat premiul Essl și a fost nominalizat la premiul Henkel pentru artă în 2009.
Bogdan Gîrbovan (n. 1981) s-a făcut remarcat prin seriile sale de fotografii dezvoltate în timp, urmărind un subiect de studiu relevant pentru istoria recentă și ierarhiile sociale din România.
Cornel Brudașcu (n. 1937) a studiat la Universitatea de artă „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Pictor emblematic al neoavangardei anilor ʻ70, Cornel Brudașcu este unul dintre puținii artiști români asociați cu expresia artistică de factură Pop Art, orientându-se ulterior către hiperrealism.
Dora Budor (n. 1984) a studiat arte vizuale la Columbia University School of Arts, New York, şi şi-a obţinut diploma de master în artă la secţia Design (Şcoala de Design – Departamentul de Comunicare Vizuală) al Universităţii de Arhitectură din Zagreb (2003-2008), unde a urmat, de asemenea, arhitectura (2003-2005).
Sub pseudonimul Igor și Ivan Buharov, Kornél Szilágyi (n. 1971) și Nándor Hevesi (n. 1974) lucrează împreună de peste 22 de ani. Au produs și regizat mai multe filme (experimentale, eseistice, de scurt metraj, documentare, de animație) și s-au implicat în realizarea mai multor proiecte muzicale și coloane sonore.
Vlad Gheorghe Cadar (n. 1984) formulează, prin proiectele la care și pentru care lucrează (TOATE.ORG, Z47H, Tamtam, O.Z.I. obiectzburatoridentificat, Arp148), o critică la adresa capitalismului, marketingului și advertising-ului, deconstruind strategiile și mecanismele acestora. Fața urâtă a consumerismului iese la iveală prin demascarea marilor jucători ai câmpului economic pe care-i privește ca pe magicienii ce pregătesc scamatorii și trucuri de dispariție.
Ciprian Ciuclea (n. 1976) este artist vizual interesat de proiectele interdisciplinare care se axează mai ales pe trăsăturile conceptuale ale receptării. Temele explorate sunt apropiate de aspectele sociale ale comunicării, interpretarea mesajelor, contemplare și supraveghere, plasate în relație cu aspectele științifice ale existenței umane.
Claudiu Cobilanschi (n. 1972) își desfășoară activitatea la granița neclară dintre artă și media, folosindu-se, ca jurnalist, de multiple medii pentru varii tipuri de expresie și, ca artist, de beneficiile aduse de conflictul reciproc dintre aceste medii.
Iulia Toma (b. 1974) este artistă mixed-media, lucrează atât in mediile cu expresie estetică din jurul materialului textil, ca prim studiu, cât și cu fotografie, pictură, instalație și text în fiecare lucrare.
Norbert Costin (n. 1984) deține un titlu de M.F.A. decernat de către Institutul Regal de Artă, Stockholm. Cercetarea lui Norbert Costin combină fotografii, filmări, desene și instalații pentru a investiga efectele memoriei și ale construcțiilor mentale generate de un obiect sau o imagine, privite ca două condiții distincte și unite într-o identitate duală.
Roman Cotoșman (1935-2006) a fost membru al Grupului 111 din Timișoara în intervalul 1966-1969, împreună cu Constantin Flondor și Ștefan Bertalan. În 1968 a luat parte la o expoziție importantă care a prezentat o serie de artiști interesați de tendințele neo-constructiviste în arta românească, expoziție organizată la Sala Kalinderu din București.
Raluca Croitoru a terminat studiile de licență la departamentul Foto-Video al UNARTE București, iar în 2016 a finalizat cum laude studiile de masterat în arte la Piet Zwart Institute în Rotterdam. Practica artistei este integrată în cotidian și chestionează mecanismele de reprezentare, abstractizare și corporalizare prezente în societatea contemporană. Interesul ei constant pentru sisteme de schimb, coregrafii sociale și ierarhii ale tipurilor de cunoaștere își găsește traducerea prin performance, video și text.
István Csákány (n. 1978) creează obiecte sculpturale și instalații de mari dimensiuni. E preocupat de sfârșiturile de partidă ale modernității, de monumentalitate, de memoria colectivă, de muncă, atât cea industrială, cât și cea a artistului.
Adrian Dan (n. 1985) a absolvit cu distincții un master din cadrul Ecole nationale supérieure des Beaux-Arts (Paris, Franța). Înainte a studiat la Universitatea de Artă Aplicată din Viena, Austria, și la Universitatea Națională de Arte, București. În 2015 a fost desemnat cercetător invitat la Marfa, Texas, ca parte a programului Fieldwork: Marfa. Lucrările sale recente oscilează între abstracție și figurativ, punând în discuție actualul sistem dihotomic – real contra virtual.
Cristina David (n. 1979) și-a început studiile artistice la Academia de Artă din București, obținând diploma de Master de la Academia de Artă din Bergen. Principalul său mediu de expresie artistică este video-art. Cristina lucrează de asemenea în fotografie și instalații. Textele și imaginile sale, adesea pline de umor, sunt de obicei legate de viața cotidiană. Scrierile sale sunt un melanj de experiențe personale și de gânduri.
Dénes Miklósi (n. 1960) locuiește și lucrează în Cluj-Napoca, oraș în care a devenit unul dintre membrii fondatori ai proiectului de arhivare digitală a Colecției de Fotografie de Presă Minerva, membru al Casei Tranzit și al platformei instituționale temporare conset (www.conset.ro).
Alle Dicu explorează diferite situații în care muzica și sunetul declanșează manifestări emoționale speciale și felul în care aceste comportamente se desfășoară în spațiu.
Nikola Džafo (n. 1950) lucrează într-o manieră directă și activistă în arta sa. Se concentrează cu precădere în mediile performance, acțiuni, obiecte, instalații, picturi, intervenții artistice și apariții publice. Folosește kitsch-ul în mod intenționat, pentru a comenta asupra condițiilor operelor de artă acceptabile social, iar ca parte a acestui comentariu, introduce motivul iepurelui în munca sa, trimițând la vizibilitatea exclusivă a plăcerii nesusținute de rațiune.
Yael Efrati (n. 1978) și-a obținut diploma de licență la Academia de Artă și Design Bezalel din Ierusalim. În prezent, predă în cadrul Departamentului de Fotografie al aceleiași instituții. Caracterizată de o estetică minimalistă, practica ei artistică reunește fotografia și sculptura. Lucrările ei pot fi înțelese ca o artă a aducerii aminte.
Arantxa Etcheverria (n. 1975) a studiat artele vizuale la Villa Arson din Nisa și scenografia la Teatrul Național din Strasbourg. Din 2013 a desfășurat o practică artistică legată de arhitectura modernistă a atelierului său din București. Fie că e vorba de pictură, de instalație sau de montaje foto și video, lucrările ei sunt rezultatul unei analize minuțioase a geometriei spațiului.
Constantin Flondor (n.1936) studiază pictura la Institutul „Nicolae Grigorescu” din București, iar din 1962 devine profesor la Liceul de Arte Plastice din Timișoara. Începând din 1991, este cadru didactic universitar la Facultatea de Artă din Universitatea de Vest Timișoara și este invitat, ca profesor, la Sommermalakademie Beratzhausen în Germania. În 1966, este cofondatorul grupului 1+1+1 apoi, în 1969, al grupului Sigma și, în 1985, fondator al grupării Prolog.
Yona Friedman (n. 1923) este un arhitect și teoretician ale cărui proiecte utopice se apleacă asupra problemelor de planificare urbană, infrastructură și împuternicire a utilizatorului. Ideile lui Friedman sunt bazate pe libertatea individuală, pe împuternicirea locuitorilor și pe imprevizibilitate, pe măsură ce el înglobează în proiectele sale aspecte contemporane de sociologie, economie și politică.
Opera lui Teodor Graur (n. 1953) cuprinde performance, fotografie, sculptură, pictură și instalație. În ultimii ani, artistul s-a concentrat asupra unor serii de obiecte care compun un „muzeu” nostalgic și, în egală măsură, ironic.
Ion Grigorescu s-a născut în 1945 în București, unde trăiește și lucrează, find o figură emblematică a artei contemporane din România. Între expozițiile sale personale amintim: Opera pictată, MNAR, București (2017), Cortinele democrației, în cadrul PHotoESPAÑA, Istituto Europeo di Design, Madrid (2012), In the Body of the Victim 1969-2008, Muzeul de Artă Modernă, Varșovia (2009), On the Ground, Salzburger Kunstverein, Austria (2006).
Flaka Haliti (n. 1982, Priștina) trăiește și lucrează la München. Haliti a studiat la Universitatea din Priștina și la Städelschule, Frankfurt, și este doctorandă a Academiei de Artă din Viena. În 2015 a reprezentat Kosovo la a 56-a ediție a Bienalei de la Veneția. Sub titlul Here – Or Rather There, Is Over There, prima sa retrospectivă instituțională se va deschide la Kunsthalle Lingen în octombrie 2017.
Mijloacele de expresie preferate de Simon Cantemir Hauși (n. 1976) sunt desenul și pictura. Cromatica lucrărilor sale poartă o puternică amprentă personală, compozițiile cu unul sau mai multe personaje fiind mereu învăluite de un discurs narativ ce face aluzie, de cele mai multe ori, la tradiție și mitologie.
Lena Henke (n. 1982) a studiat la Frankfurt Städelschule și la Glasgow School of Art. Este cofondatoare a M/L Art Space, un proiect curatorial făcut în colaborare care se situează de obicei pe stradă sau în spații semipublice din New York. Practica ei artistică abordează, prin sculptură și instalație, teme cum ar fi arhitectura și periferia, sexualitatea și fetișismul, precum și diverse forme de interacțiune omenească extrase din structura patriarhală a istoriei artei.
În practica ei artistică diversă, Camille Henrot (b. 1978) combină filmul, desenul și sculptura. Inspirându-se din literatură, mitologie, cinema, antropologie, biologie evoluționară, religie și banalitatea vieții cotidiene, opera lui Henrot rediscută în mod grav tipologiile obiectelor și sistemele încetățenite ale cunoașterii.
Timp de patru decenii, Channa Horwitz (1932-2013) a creat desene, picturi și instalații utilizând un vocabular formal riguros ghicit de ea, bazat pe o grilă standardizată (aceea a hîrtiei milimetrice) și pe un sistem de notații (cifre de la 1 la 8 cărora li s-a alocat o culoare proprie). Acest sistem, pe care artista l-a numit „sonakinatografie”, fusese dezvoltat de Horwitz ca o modalitate de a marca și de a exprima timpul, mișcarea și ritmul. Multe dintre lucrările ei au fost concepute inițial ca partituri – însemnări detaliate și totuși deschise pentru dansatori, muzicieni sau alți actanți.
Nicu Ilfoveanu (n. 1975) activează în domenii precum fotografia, filmul și publicațiile fotografice, fiind creditat cu o poziție specială în cadrul fotografiei românești contemporane.
Alexandra Gulea (n. 1970) a studiat la Academia de Artă din București, la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris și la Universitatea de Televiziune și Film din München. În anul 2000 a participat cu scurt-metrajul Anonim la numeroase festivale internaționale printre care la Festivalul de Film Documentar de la Munchen, unde a câștigat un premiu.
Cătălin Ilie (n. 1982) trăiește la Berlin din 2008. Este absolvent de fotografie și new media la Universitatea de Artă din București. Proiectele sale de lungă durată implică acțiuni repetitive, înregistrări audio și ambiente special create pentru obiectele, video-urile sau desenele sale.
Pavel Ilie (1927-1995) a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1955 și a emigrat în Elveţia în 1977. A expus împreună cu grupul 111 din Timișoara la Bienala Constructivistă de la Nürnberg, în 1969.
Nona Inescu (n. 1991) a studiat în Londra la Chelsea College of Art & Design (2009-2010), în Antwerp la Academia Regală de Artă (2010-2011) și a absolvit Universitatea Națională de Artă din București (departamentul Foto-Video, 2016).
Mary Reid Kelley (n. 1979) combină pictură, performance și o poezie specifică, plină de calambururi, cu filme video stilizate grafic și făcute în colaborare cu Patrick Kelley. Aceste tablouri istorice conțin dileme ale mortalității, sexului și înstrăinării, jucate de personaje într-un dialog plin de subînțelesuri, care le prinde în capcana dintre sensuri tragice și sensuri comice.
Aurora Király abordează arta contemporană din diverse perspective – ca artist, curator, manager cultural. A absolvit Universitatea Națională de Arte București în 1994 și Masterul de Management Cultural EcumEst în 1998.
Július Koller (1939-2007) este considerat una dintre cele mai importante figuri ale scenei artistice postbelice din estul Europei, integrând în practica lui umorul și severitatea conceptuală.
De când și-a obținut licența în 2006 la Universitatea Concordia, Michelle Lacombe a dezvoltat o practică artistică unică, bazată pe corp, dar totuși conceptuală. Beneficiară în 2015 a unei burse Plein Sud, opera sa a fost prezentată în Canada și în străinătate în contextul unor evenimente de performance, expoziții și colocvii. Munca sa artistică e însoțită de un angajament fată de formele nedisciplinate de a face artă. În prezent este directoarea VIVA! Art Action.
Cezar Lăzărescu (n. 1969) este un artist român care trăiește și lucrează în Iași. Artist conceptual și performer a terminat studiile la Universitatea „G. Enescu” din Iași iar din 2001 este membru fondator al Asociației Vector.
Zbigniew Libera (n. 1959) este unul dintre cei mai importanți artiști polonezi, considerat un pilon al așa-numitei „arte critice”. Lucrările sale – fotografii, filme video, instalații, obiecte și desene – se joacă pătrunzător și subversiv cu stereotipurile culturii contemporane. În anii din urmă, s-a concentrat pe explorarea a cum anume fotografia contemporană de presă și media modelează memoria noastră vizuală și manipulează imaginea istoriei.
Ana Lupaș (n. 1940), autoare de desene, obiecte, tapiserii, ambienturi, happenings, instalații, performances. A absolvit Academia de Artă din Cluj în 1962. Este membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Umanioare, decorată cu Ordinul Steaua României.
David Maljković (n. 1973) a studiat la Academia de Artă din Zagreb. Prin instalațiile, sculpturile, desenele, filmele video și fotomontajele sale, el explorează incertitudinea memoriei colective în raport cu moștenirea culturală, socială și politică a fostei Iugoslavii.
Victor Man (n. 1974) trăiește la Berlin. Pictura lui se ivește dintr-o profunzime a culturii unde ochiul nu mai este suficient pentru a cuprinde câmpul poetic și adâncimea psihanalitică prin care avansează și se sedimentează întreaga moștenire spirituală la care ne raportăm. Pictura este în cazul lui „un instrument spiritual perfecționat” (Bogdan Ghiu) care se întoarce mereu la momentul originar al vizualității ca mod de cunoaștere.
Sub pseudonimul de Mangelos, Dimitrije Bašičević (1921-1987) fusese unul dintre cei mai importanți artiști din fosta Iugoslavie, munca sa influențând puternic generațiile de după el. În paralel cu cariera sa ca istoric de artă, critic și curator la Galeria de Artă Contemporană din Zagreb, el a creat o operă unică amplu recunoscută pe plan internațional, mai ales în ultimii treizeci de ani.
Matthias Megyeri (n. 1973) e interesat de felul în ca mintea umană produce soluții practice la boli psihologice contemporane vizibile, cum ar fi paranoia și problemele de securitate, precum și de cum se poate crea un model concurent prin păstrarea totuși vie a conflictului dintre putere și control în procesul proiectării.
Julian Mereuță (1943-2015) a fost un critic de artă și artist vizual interesat de artă conceptuală, performance, instalație, pictură, video. În anii ʻ60 a studiat istoria și teoria artei la Institutul de Arte Plastice din București, iar mai târziu a lucrat la revista Arta.
Olivia Mihălțianu (n. 1981) a studiat artele vizuale la Universitatea de Arte din București; trăiește și lucrează la București. Demersul său poate fi pus în relație cu cross-media, fiind orientat spre procesul artistic situat la limita dintre video, film, fotografie, obiect, instalație și performance.
Szilárd Miklós (n. 1981) a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în 2004 și este doctorand la Universitatea de Artă din Budapesta. A contribuit la diverse forme de instituționalizare și arhivare ale artei contemporane, printre altele la Casa Tranzit din Cluj. Co-fondator al Școlii Populare de Artă Contemporană – ȘPAC (www.protokoll.ro) și inițiator al conset (www.conset.ro) – program de atelier deschis și platformă de publicare.
Boris Mitić (n. 1977) este un regizor de film, scenarist și producător sârb cunoscut pentru abordări satirice și „documentare creative”, Filmele sale, In Praise of Nothing (2017), Goodbye, How Are You? (2009), Unmik Titanik (2004), și Pretty Dyana (2003), au fost proiectate în întreaga lume și au fost prezentate la peste 150 de festivaluri.
Nita Mocanu (n. 1977) este artist vizual ale cărei lucrări sunt o combinație între artă video, performance video, text, fotografie. Lucrările ei se construiesc în jurul modului prin care oamenii acționează în situații variate (de la mici gesturi la acțiuni de amploare până la a nu face nimic), influențați de limbaj, de percepția sinelui și de felul cum își reprezintă lumea în general dar și de alți factori ce depășesc controlul/înțelegerea umană.
Sebastian Moldovan transfigurează în lucrările sale obiecte banale, de uz domestic, în instrumente ale unei meditații asupra variatelor sisteme de gândire și asupra propriei existențe. Prin turnul pe care îl propune aici, artistul utilizează principiul rizomului, așa cum este definit de Deleuze și Guattari.
Molnár Zoltán (1937-1999) a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca. A fost profesor în cadrul facultății de Arte din Timișoara (1963-1972) iar ulterior a urmat o activitate de grafician în cadrul Teatrului Maghiar de Stat Timișoara, perioadă în care a avut colaborări cu Opera Națională din Timișoara, ca scenograf.
Andrei Nacu (n. 1984) trăiește și lucrează în Iași și Londra. În practica sa artistică folosește fotografia documentară, albumul de familie și arhiva fotografică pentru a crea proiecte ce analizează intersecția dintre memoria personală și istoria socială.
Paul Neagu (1938-2004) a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1965. În 1970 Neagu a părăsit România și după câteva luni petrecute la Edinburgh s-a stabilit la Londra, devenind cetățean britanic în 1977. În Londra a expus pentru prima oară la Sigi Krauss Gallery în 1971, unde a prezentat happening-ul Cake Man.
Branislav Nikolić (n. 1970) a absolvit Academia de Artă din Novi Sad, Serbia, Secția Pictură, în 1996. A obținut diplome postuniversitare la Dutch Art Institute din Enschede, Olanda (2001) și la Academia de Artă din Novi Sad, Serbia (2002). Din 1995 este membru al Asociației Artiștilor din Serbia.
Practica artistică a lui Vladimir Nikolić (n. 1974) este concentrată doar pe video, dar abordează un spectru larg de subiecte. În opera sa timpurie, Nikolić explorează mecanismele supunerii rituale față de autoritatea religioasă și tradiție, precum și față de autoritatea istoriei artei. În întreaga sa muncă, el exercită în mod constant o critică instituțională și interoghează destinația generală a artistului în lumea artei. Prin asta, Nikolić e la fel de critic cu sine însuși ca și cu orice altă temă.
Cătălina Nistor (n. 1981) trăiește la Cluj. În 2004 a absolvit Universitatea de Arte București, secția Textile, și în 2006 a obținut diploma de master în cadrul aceleiași universități. În 2008-2009 a urmat cursurile de masterat din cadrul Dutch Art Institute, din Enschede, Olanda. Proiectele ei aduc în centrul discuției subiecte tabu și clișee de gândire prin istorii personale, față de care se plasează critic și de cele mai multe ori autoironic.
Ahmet Öğüt (n. 1981) lucrează cu diverse mijloace de exprimare, legându-se adesea de ambientul urban. Concentrându-se pe întâlnirile zilnice și pe momente de improvizare, lucrările sale pun în discuție teme cum ar fi inegalitatea structurală, represiunea de stat și formele de rezistență. Luptele colective și gesturile singulare de nonaliniere inspiră deopotrivă reflecțiile estetice și tematice care apar în opera sa, ca mod de operare în ecologia instituțională ce îi înconjoară practica.
Roman Ondak (n. 1966) prezintă elemente ale vieții cotidiene într-un context artistic, scoțând la iveală noi abordări ale interacțiunii sociale și creând ceea ce s-ar numi artă relațională. Urmându-i ghidajul, privitorii, cunoscuți și membri ai familiei joacă un rol indispensabil în munca sa, împreună cu implicarea propriei lor creativități ca parte a procesului.
Miklos Onucsan (n. 1952) trăiește la Oradea. Lucrările lui au un caracter adesea paradoxal, provocând o tensiune între cunoașterea obiectivă și percepția vizuală într-un moment și într-un spațiu în care se poate deturna temporar logica unui obiect sau a unei situații spre o construcție poetică.
Dan Perjovschi (n. 1961) trăiește la Bucuresti și Sibiu. Abordează în desenele și textele sale teme politice și sociale, implicându-se în scena artistică independentă și susținând constant dialogul cu spațiul public fie prin desenele sale care ies din spațiul confortabil al instituțiilor dedicate artei, fie prin dezbateri în care se angajează nu doar ca artist, ci și ca un actor activ al societății civile.
Pusha Petrov (n. 1984) a absolvit Facultatea de Arte și Design din Timișoara (2009 – pictură) și École Supérieure d’Art de Lorraine, Metz (2011 – comunicare). Diverse stagii și rezidențe din Franța au îmbogățit parcursul ei artistic, colaborând în prezent cu mai mulți artiști internaționali.
În opera sa, Pratchaya Phinthong (n. 1974) transpune în mod poetic în materie fluctuațiile financiare, alarmismul mass-media și lumea pieței de muncă. Concepute adesea ca un dialog între artist și ceilalți, lucrările lui Phinthong fac să se confrunte unele cu altele diverse sisteme sociale, economice și geografice.
Cu o pregătire de peste 12 ani în domeniul artelor, Cristi Pogăcean (n. 1980) rupe de timpuriu tradiția academistă a școlii românești, fondând grupurile ProTest (1997, Târgu Mureș) și Supernova (2002, Cluj-Napoca, alături de László István și Ciprian Mureșan).
Eugenia Pop s-a născut în 1945, la Cugir; a trăit și lucrat la Cluj-Napoca până în 2012. A absolvit Institutul de Arte Vizuale Cluj-Napoca, Departamentul de Ceramică, în 1971.
Raluca Popa (n. 1979) a studiat la Byam Shaw School of Art / Central Saint Martins (Londra, Marea Britanie) și la Universitatea de Artă și Design (Cluj-Napoca). Trăiește la București. Lucrează cu diverse mijloace de exprimare, cum ar fi desenul, video, fotografia și instalația, interogând percepția timpului și a spațiului prin utilizarea unor gesturi simple, subtile pentru a indica urmele și reflecțiile neașteptate ale subiecților.
În lucrările sale dinamice, Julien Prévieux (n. 1974) unește o puzderie de mijloace de exprimare și de practici, cum ar fi desenul, pictura, video, performance, scrisul, coregrafia. Concentrându-se pe sinergia dintre corp și mașină, cu un simț precis al umorului și al criticii, opera lui Prévieux reevaluează mișcarea, asociind tipare omenești și gesturi neobservate cu inovații tehnologice.
Claudia Rădulescu (n. 1972) trăiește și lucrează la Paris și Bruxelles. În lucrările ei, concentrarea pe „noi” ca ființe dotate cu instincte și dorință devine un studiu afirmat convingător prin diverse forme artistice.
Lea Rasovszky (n. 1986) a absolvit, în 2008, Universitatea de Arte din București, secția Foto-Video, iar în 2010 masteratul aceluiași departament. Proiectele sale problematizează clișeele de gândire și valorile societății actuale, față de care se plasează permanent critic.
Józef Robakowski (n. 1939) a studiat istoria artei la Departamentul de Artă al Universității Mikolaj Kopernik din Toruń și cinematografie la Școala Superioară Națională de Film, Televiziune și Teatru (PWSFTviT) din Łódź. La Toruń a fost fondatorului colectivelor artistice Oko (1960), Zero-61 (1961-1969) și Krag (1965-1967) și membru al Cineclubului Studențesc „Petla” (1960-1966). La Łódź, a coorganizat Atelierul Formei-Film (începând cu 1970) și al Grupului de Creație Televizuală „Stacja Ł” (1991-1992). Practica sa artistică include filme, serii de fotografii, instalații, desene, obiecte și proiecte conceptuale.
Cristian Rusu (n. 1972) este artist vizual și scenograf și predă la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Ca artist, preocuparea sa principală este cercetarea spațiului, meditația asupra ruinei și a sublimului.
Activitatea artistului Laurențiu Ruță-Fulger (n. 1955) a fost puternic influențată de preocupările grupului timișorean Sigma, pe ai cărui membri i-a întâlnit în ipostaza de profesori în perioada în care era elev la Liceul de Arte Plastice din Timișoara. De aici și strânsa legătură între știință și artă ce rămâne o constantă a practicii lui artistice. După ce a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1979, secția de design), a devenit un membru activ al Atelier 35.
Filmele și video-urile de început ale lui Anri Sala (n. 1974) exploatau experiența sa personală pentru a reflecta asupra schimbării sociale și politice ce avea loc în Albania, țara sa natală. Cu timpul, Sala a acordat o importanță crescândă sunetului, realizând lucrări remarcabile în care redefinește raportul dintre sunet și imagine. În legătură cu această evoluție se află interesul de lungă durată al lui Sala față de performance în general și mai ales față de cel muzical.
Sergiu Sas (n. 1981) este inginer și artist multimedia. Este membru al grupurilor kinema ikon și biserika. Prin lucrările sale, de cele mai multe ori participative și caracterizate de ironie și umor, își propune să demonteze anumite obsesii sociale, culturale și/sau religioase.
Diet Sayler (n. 1939) a crescut și și-a făcut studiile la Timișoara, emigrând apoi în Germania în 1973. Este un important exponent al artei abstracte, lucrând cu prezicie matematică și fiind interesat de proporții.
Decebal Scriba (n. 1944, Brașov) a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1973; trăiește și lucrează în Fontainebleau-Avon, Franța din 1991. Este un artist care abordează medii diverse de lucru precum fotografia, instalația, performance-ul și arta video, fiind preocupat de zona conceptuală.
Hassan Sharif (n. 1951) a debutat în anii ʻ70, în caricatură. Lucrările lui reflectă schimbările bruște care au avut loc în Emiratele Arabe Unite. Din anii ʻ80 și-a îndreptat atenția spre arta conceptuală, fiind considerat unul dintre pionierii acesteia din Orientul Mijlociu și devenind coleg și mentor al tinerelor generații de artiști.
Wang Sishun (n. 1979) trăiește la Beijing. A absolvit studiile în cadrul Institutului de Arte din Hubei, China în 2008. Practica sa include sculptură, instalație, video și alte mijloace de expresie. Artistul folosește vectorul temporal prin interschimbarea distanței spațiale și temporale, precum și prin decontextualizarea ready-made-urilor, a obiectelor găsite sau a unor materii prime.
Lucrările Larisei Sitar (n. 1984) explorează memoria, mitologia și nostalgia, folosind fotografie, video, instalație, desen și intervenții în spațiul public. Personajele care apar în practica ei sunt preluate din mentalul colectiv, mitologie sau basmele lumii.
Serge Spitzer (1951-2012) a fost un protagonist al avangardei artistice de la sfârșitul anilor 60. Lucrările sale se referă adesea la structure economice, sociale și politice. Conceptele sale de „machete ale realității” sfidează percepțiile obișnuite și limitele sistemelor de comunicare
Mircea Stănescu (n.1954) trăiește la Sibiu. A absolvit Universitatea de Artă București, secția tapiserie. Face parte dintre artiștii pregătiți în laboratoarele experimentale ale Atelierului 35 din Sibiu și București, moment în care face trecerea la desen, instalație și fotografie.
Florin Ștefan (n. 1968) predă la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și este director al Spațiului Intact din Centrul de Interes, Cluj-Napoca. Picturile sale în ulei abordează atât scene de interior cât și peisaje, artistul concentrându-se îndeosebi pe senzualitatea nudului feminin, surprins în diferite postúri.
Practica lui Slobodan Stošić (n. 1989) reacționează la contextele în care se desfășoară. Conectând diverse feluri de muncă, semnificație și metode, preocuparea sa centrală este cum ar putea fi utilizate personaje fictive sau narative, printr-o metodologie a verosimilului, în explorarea teritoriului moral și politic în care arta ar trebui să dea naștere unor probleme și propuneri ce duc la interpretări schimbătoare și la feluri multiple de abordare a hegemoniilor politice. Istorisirile create sunt reflectarea unei ficțiuni sociale.
Aleksandra Stratimirovic (b. 1968) a absolvit Facultatea de Arte Aplicate și Design la Universitatea de Arte din Belgrad; și-a finalizat studiile în design de lumini în Konstfack, Colegiul Universitar de Arte, Meserii și Design și la KTH – Institutul Regal Tehnologic din Stockholm.
Mircea Suciu (n. 1978) combină diferite materiale în tehnica monoprint-ului (cum ar fi acrilic și ulei). Lucrările sale s-au bazat multă vreme pe imagini pe care le-a găsit în ziare, reviste și alte publicații, la care a adăugat recent elemente de recuzită, perdele sau obiecte acoperite.
Tót Endre (n. 1937) este una dintre figurile definitorii ale artei conceptuale internaționale. După experimentele sale din cadrul picturii în anii 1960, a început să lucreze cu o artă de idei care nu se mai baza pe imagine, ci pe text și semnal. Munca sa a câștigat atenție internațională în parte grație activităților sale multiple în cadrul mail art.
Andrei Ujică (n. 1951) a studiat literatura la Timișoara, București și Heidelberg. Publică poezie, proză și eseu la varii intervaluri, începând din 1968. A emigrat în Germania în 1981. În 1990, după un ocoliș prin hățișurile teoriei, se decide să se concentreze pe film.
Smaranda Ursuleanu (n. 1995) este absolventă a Facultății de Arte Vizuale și Design din Iași, (UNAGE, specializarea Artă Murală). În 2016, a beneficiat de o bursă Erasmus + la Novia University of Applied Sciences, Fine Arts Programme (Jakobstad, Finlanda). Smaranda transpune comportamente cu tentă sexuală, stereotipuri și tabuuri sociale în reprezentări vizuale subversive, de obicei feministe, multiplicate și scenografiate prin diverse tehnici.
Mona Vătămanu (n. 1968) & Florin Tudor (n. 1974) lucrează împreună din anul 2000. Utilizând tehnici multiple (film, fotografie, pictură, performance, intervenții site-specifice), duo-ul artistic identifică și scoate în evidență trăsături comune ale spațiului fost comunist.
Sorin Vreme (n. 1962) trăiește la Timișoara. Membru al Asociației Simultan din 2004, artistul este preocupat de video, sunet, desen și instalație, prelucrând în lucrările sale elemente din realitatea imediată, spațiile interstițiale și momentele de tranziție între două puncte.
