Expoziţii Art Encounters 2017:

Muncesc, deci nu exist

Răzvan Botiș (n. 1984) observă realitatea și o prelucrează cu finețe și umor în lucrări variate ca mediu de expresie, cele mai recente fiind realizate în ceramică. Lucrările lui deturnează percepția convențională și ideile preconcepute printr-o abordare detașată și lucidă, speculând aparenta simplitate a unor gesturi și situații.

Expoziții (selecție): Cashmere thoughts, Galeria Sabot, Cluj-Napoca (2016, solo); Few Were Happy with Their Condition, Gallery 400, University of Illinois at Chicago, Chicago (2016); Cluj Connection 3D, Galerie Judin, Berlin (2015); Going Twomblysh, Woolish, Foolish, Galeria Sabot, Cluj-Napoca (2014, solo); Quotes from the Left Left Hand, Galleria Massimodeluca, Veneția (2014); HOT SPOT CLUJ – NEW ROMANIAN ART, Arken Museum (2013); November Remember September, Künstlerhaus Schloß Balmoral, Bad Ems (2012); Diamonds for Everybody, Galeria Andreiana Mihail, București (2011, solo); Trying to purchase what I once wanted to forget, Krinzinger Projekte, Viena (2011, solo); The Idiot, Centrul de Introspecție Vizuală, București (2010, solo); The Hill was a Mountain, Galeria Andreiana Mihail, București (2009, solo).

Răzvan Botiș caută în viața cotidiană acele situații și imagini în măsură să developeze fenomene sociale mai largi, simptomatice pentru un context față de care artistul încearcă să se apropie. Cuvintele și lucrurile se întrepătrund în cercetarea artistului, iar rezonanța lor materială poate căpăta diferite forme – de la obiect, fotografie, gest sau text. Temele abordate recent de Răzvan Botiș se referă la vocabularul unui sistem tot mai greu de înțeles astăzi: breasla artiștilor plastici din anii 1980. Atelierele de ceramică din acea perioadă constituie subiectul unei cercetări mai ample, prezentând aici un decupaj sintetic. Artistul inserează în spațiul expozițional un atelier optzecist reconstruit, cu toată recuzita necesară și piese ceramice unice, realizate de el, care vor fi vândute în regimul tipic Fondului plastic, la prețuri modice, pe parcursul expoziției. Dialogul pe care Botiș îl pune în scenă între anii 1980 ai Uniunii Artiștilor Plastici și prezent presupune o înțelegere nuanțată a manualității și măiestriei – calități înlocuite între timp de cultul pentru concept – semnalând de asemenea condiția periferică a mediului ceramicii, a artistului optzecist și a provinciei deopotrivă, toate acestea având nevoie de o reîncadrare discursivă.

Imagini:

1. Răzvan Botiș, Autoportret, credite foto: Răzvan Botiș

2. Răzvan Botiș, Voltaire Street (2017), ceramică glazurată, 33 x 27 x 27 cm