Expoziţii Art Encounters 2017:

Avangarda istorică și arta ping-pong-ului

Ana Lupaș (n. 1940), autoare de desene, obiecte, tapiserii, ambienturi, happenings, instalații, performanceuri. A absolvit Academia de Artă din Cluj-Napoca în 1962. Este membru corespondent al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere, decorată cu Ordinul Steaua României.

Expoziții (selecție): The Solemn Process 1964-2008, Tate Modern New Display (2016, solo); Art Encounters Biennale 1st edition: Appearance & Essence, ArtEncounters, Timișoara (2015); Ludwig 25. The Contemporary Collection, Ludwig Museum – Museum of Contemporary Art, Budapesta (2014); Good Girls. Memory – Desire – Power, MNAC, București (2013); One Plus One Equals One, Galeria Nicodim, Los Angeles, CA (2012); Global Conceptualism Points of Origin, 1950s-1980s, MIT List Visual Arts Center, Cambridge, MA / MAM – Miami Art Museum, Miami / Walker Art Center, Minneapolis / Queens Museum of Art (QMA), New York (1999-2000); Spațiul interactiv Lacul Morii, București (1996, solo); Monument de cârpă, Piața Universității, București (1991, solo); ediția a 18-a a Bienalei de la São Paulo (1985); Meeting with… Ana Lupaș, Musée Cantonal de Beaux-Arts, Lausanne (1982, solo); Preliminaries for a Round Grave, aer liber, Badacsonytomaj (1978, solo).

Activitatea artistică a Anei Lupaș este strâns legată de orașul Cluj-Napoca, unde a studiat și a predat, marcând generații de studenți care au ales drumul unei cariere artistice. Cu toate acestea, artista se extrage acestei localizări precise prin apartenența la o familie conceptuală mai largă, a neo-avangardei europene a anilor 1960-1970, marcată de un spirit experimentalist primit, încă de la început, cu entuziasm – Trienala Internațională de Artă de la Stuttgart, Bienala Internațională de Tapiserie de la Lausanne, Bienala Tinerilor Artiști de la Paris etc.

O metodă de citire a conceptelor de bază care definesc instrumentarul artistic al Anei Lupaș ar putea fi cea încercată de istoricul de artă László Beke, prin inventarierea provizorie a materialelor folosite (peste 80 la număr) – fier, ață, ceară, sânge, pământ etc. O alta poate porni de la tipologia comunităților cu care artista a lucrat de-a lungul timpului – de la grupurile de copii pentru Mașinile de zburat sau Joc de-a prometeii, până la femeile localnice din satul transilvănean Mărgău pentru Instalația umedă. Altă abordare ar putea face apel la „elementele unui paradis ecologic”, așa cum numește Anca Arghir mediul rural în care s-au inserat instalațiile ei – o „re-naturalizare” a spațiului artistic. Nu în ultimul rând, un fir călăuzitor pentru a înțelege formele de „inițiere vizuală” cu care operează Lupaș ar putea fi „generațiile” de lucrări prin care ideea de serialitate este revocată și înlocuită de una mult mai natural-umană, cum este cazul Cămășilor de identitate.

Opera Anei Lupaș nu poate fi înțeleasă fragmentar, ci doar în conjuncție cu programul estetic de „reconciliere a omului cu natura și cu el însuși”, caracterizat astfel de Mihai Drișcu, și care aduce cu sine „promisiunea fericirii” și a eternității. Lucrările Anei Lupaș – atunci când integrează materiale organice – sunt investite cu o vitalitate exacerbată și saturează spațiul în care le plasează, încurajând o reimaginare a mitologiilor antice în cheie contemporană. Un exemplu în acest sens ar fi motivul recurent Haina, care devine un recipient al corpului ce nu uită niciodată nimic.

Imagini:

1. Ana Lupaș, Instalație umedă, Martori, imagine de la ediția I a bienalei Art Encounters (2015), galeria Geam MAT, Muzeul de Artă Timișoara, 2,62 x 1,65 x 1,52 m, video „Europa, Europa” Das Jahrhundert der Avangarde in Mittel und Osteuropa, Recipiente, Bonn, 1994, material textil, Mărgău, 1970. prin amabilitatea artistului, credite foto: Ovidiu Micșa