Expoziţii Art Encounters 2017:

Cui i-e frică de politică?

Szilárd Miklós (n. 1981) a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca în 2004 și este doctorand la Universitatea de Artă din Budapesta. A contribuit la diverse forme de instituționalizare și arhivare ale artei contemporane, printre altele la Casa Tranzit din Cluj-Napoca. Co-fondator al Școlii Populare de Artă Contemporană – ȘPAC (www.protokoll.ro) și inițiator al conset (www.conset.ro) – program de atelier deschis și platformă de publicare.

Expoziții (selecție): Viitorul memoriei, Casa Tranzit, Cluj-Napoca (2017), Unde ați lucrat?, conset/Casa Tranzit, Cluj-Napoca (2015); Pentru că navigăm pe culoare diferite, Salonul de Proiecte, București (2014); Pata Rât 2012. Romi împinși la margini, tranzit.ro, Cluj-Napoca (2012); European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok, Budapesta (2012); Fotografische Arbeitskräfte, Mirabellenpavilon, Salzburg (2011); Metropole Alliance, WIELS Contemporary Art Centre, Bruxelles (2009); I am here because I want to be here (prezentat de Dan Perjovschi), ICR New-York (2009, solo); After the war is before the war, Protokoll Studio, Cluj-Napoca (2007, solo); Across the Trees: Romanian Art Now, David Nolan Gallery, New-York (2007); Science of the Will, Gallery/IDEA arts + society (#26), Cluj (2007, solo); Re:location Cluj-Luxembourg, Casino Luxembourg (2005); Home Gallery, Home Gallery 2020, București (2005, solo).

Szilárd Miklós (n. 1981) cercetează subiecte și situații legate de instituționalizarea artei, acțiunile utopice în care poate fi angajată, precum și modurile de agregare colectivă pe care le declanșează. Proiectul prezentat aici pornește de la programul artistic al lui Hans Mattis-Teutsch și cartea sa manifest, Kunstideologie – Stabilität und Aktivität im Kunstwerk. Perioada creației sale marcată de spiritul avangardei europene, în special de curentul constructivist, este studiată de Szilárd în tandem cu paradigma realist-socialistă spre care se îndreaptă în anii 1950, observând o continuitate între acestea și un fir roșu care extinde cronologia atipică a lui Mattis-Teutsch spre Cursa Spațială dintre SUA și URSS. Cucerirea spațiului ca unitate de măsură a supremației fiecărei puteri politice deplasează câmpul de luptă și face ca privirea să se îndrepte spre cer. „Omul nou cuprinde lumea, iar lumea îl înalță” (Mattis-Teutsch). Cronologia alcătuită de Szilard include Cursa Spațială ca pe un punct de fugă postum al vieții lui Mattis-Teutsch, astupând golul utopic internaționalist. Perspectiva din spațiu asupra Pământului permite proiecția unui sistem politic utopic, iar accesul la această perspectivă nu mai este limitat. Poate aparține oricui știe să bricoleze și este liber-profesionist.

Imagini:

1. Szilárd Miklós, Portret

2. Szilárd Miklós, Stația Spațială a Precariatului (studiu nr. 2, 2017), fotografie, dimensiuni variabile