Curatori: Ami Barak și Diana Marincu

Locație: Muzeul de Artă Timișoara

Program: 10:00 – 17:00 (Luni închis)

Artisti:

Ștefan Bertalan
Roman Cotoșman
Constantin Flondor
Diet Sayler
Molnár Zoltán

Istoria artei „tradusă” prin reperele expoziționale este semnificativă pentru a arăta cum energia înnoitoare a artiștilor a schimbat cursul artei, tendințele vremii și percepția asupra unui context artistic. Istoria expozițiilor este, poate, „cea mai reprimată istorie culturală”, cum sugerează Mary Anne Staniszewski, iar una dintre metodele abordate astăzi cu succes de marile muzee ale lumii se bazează pe reintroducerea expozițiilor istorice în conștiința publicului prin re-enactement-ul lor. În acest context și ținând seama de rolul important pe care expoziția istorică abstract-constructivistă 5 artiști timișoreni l-a jucat, ne propunem să o readucem în prezent, în spațiul Muzeului de Artă din Timișoara.

Deschisă la Sala Kalinderu din București pe 7 mai 1968, această expoziție reprezintă un reper în arta românească de factură avangardistă, fiind una dintre expozițiile recenzate abundent și care marchează o perioadă de mare avânt experimental în Timișoara. De asemenea, printre vizitatorii expoziției s-au numărat delegația franceză și atașatul cultural al Ambasadei Franței, aflați la București cu ocazia unei expoziții franceze de la Muzeul Național de Artă.

În istoria grupului 111, care reprezintă nucleul principal al acestei expoziții, momentul Kalinderu a însemnat rampa de lansare în Occident, la Trienala de Arte Decorative de la Milano (toamna 1968) și un an mai târziu la Bienala Constructivistă de la Nürnberg, participări foarte bine primite. Grupul 111, format în 1966, și-a concentrat atenția pe studiul principiilor constructivismului și pe modelul Școlii de la Bauhaus. Membrii grupului, Ștefan Bertalan, Constantin Flondor și Roman Cotoșman, și-au găsit foarte repede un limbaj artistic personal și o cercetare teoretică foarte bine închegată, dublate de o prietenie strânsă. Odată cu drumul la Nürnberg cu ocazia bienalei, Cotoșman emigrează, în timp ce Bertalan și Flondor continuă proiectele artistice comune bazate pe ideile interdisciplinarității și intermedialității, formând un alt grup, Sigma, care îi va mai include pe Doru Tulcan, Ion Gaita și Elisei Rusu.

Eugen Schileru scria cu entuziasm în Contemporanul, la scurt timp după deschiderea expoziției: „Un grup de artiști tineri din Timișoara – Ștefan Bertalan, Roman Cotoșman, Constantin Străinu-Flondor – expune azi, în sala fostului Muzeu Kalinderu, rezultatele unei prime etape parcurse pe acest drum al unei tot mai mari apropieri a artei de știință. Lucrările lor manifestă un efort continuu și tenace de a se informa. […] Înscrierea celor trei tineri timișoreni pe orbita curentelor menționate [artă optică și artă cinetică] vădește dorința realizată a autodisciplinării. Geometriile lor variabile, care farmecă ochii, vădesc aspirația spre forme perfecte, spre disciplina superioară. […] Ceilalți doi expozanți, Dietrich Sayler și Zoltán Molnár, participă la alte direcții ale abstracționismului. Primul practică un abstracționism geometrizant, căutând să sugereze, prin raporturi stabilite între forme geometrice, spațiul și mișcarea; al doilea e mai atras de un abstracționism liric în care se păstrează amintirea realului și anume a vegetalului stilizat în forme mari și poetice (amintind uneori de Bram van Velde).”

Ștefan Bertalan (1930-2014) a avut o activitatea artistică intim legată de interesul deosebit acordat noilor medii și materiale, fiind unul dintre primii membri care experimentează cu acestea (încă din perioada Grupului 111). Un alt punct interesant în cariera sa a fost abilitatea de a îmbina bionica și geometria cu acțiunile organizate în natură, în Timișoara, în perioada în care făcea parte din Grupul Sigma: Benzi tensionate peste Timiș, Acțiune Dracșina sau Leonardo. Spectacol pentru public. Acest interes de factură ecologistă acordat naturii (vizibil mai ales în acțiunea de la Galeria Kalinderu din 1979, Am trăit 130 de zile cu o plantă de floarea soarelui) poate fi privit, într-o oarecare măsură, ca o influență a activității artistice a artistului german Joseph Beuys.

Membru Fondator al Grupului 111 alături de Ștefan Bertalan și Constantin Flondor, Roman Cotoșman (1935-2006) își va desfășura activitatea artistică în strânsă legătură cu principiile constructiviste și cinetice ale grupului. După expoziția din 1968 de la Kalinderu, Cotoșman va emigra în Germania, apoi în SUA. Investigațiile sale din zona abstractă vor tinde mai degrabă spre o analiză minuțioasă de factură formalistă a geometriei atât de prezentă în activitatea Grupului 111. Odată cu părăsirea acestuia, și interesele artistice ale lui Cotoșman vor suferi modificări – își va îndrepta atenția mai degrabă spre o estetică abstract-minimalistă.

Molnár Zoltán (1937-2009) a fost un apropiat al artiștilor Grupurilor 111 și Sigma, activitatea artistică a acestuia mizând încă de la început pe abstracționism. În cazul său, abstracționismul nu vine pentru a suplini forme naturale sau pentru a metamorfoza elemente din lumea reală, ci ca o  explorare pur formală a mediului pictural. Rigurozitatea și geometrismul caracteristice constructivismului se vor face puternic resimțite în pictura sa, modul său de lucru urmărind o armonizare a formelor clare, exacte, a ritmurilor bine definite și a cromaticii rafinate. Dovadă în acest sens stă și invocarea de către artist a conexiunii operelor sale cu alte două domenii prin excelență abstracte: matematica și muzica. Activitatea sa include și creații de grafică, realizate în decursul anilor 1970 în cadrul colaborărilor cu Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara și Opera Națională din Timișoara.

Diet Sayler (n. 1939) a fost la rândul lui influențat de filonul constructivist, care îl va conduce, încă de foarte devreme, la rezolvări caracteristice artei abstracte și artei concrete. Rezolvările abstracte sunt austere iar geometrismul foarte riguros pe care îl folosește apelează la o paletă restrânsă de culori. Explorările sale sunt legate și de zona instalației, dovadă fiind ambientul pe care artistul l-a creat la jumătatea anilor 1960 la Pitești – oglinzi și efecte de lumină pe muzică de John Cage. La scurtă vreme după expoziția de la Kalinderu, în 1973, acesta va emigra în Germania unde își va putea continua fără dificultăți explorările artistice, fără a se afla sub presiunea ideologiei comuniste. Chiar dacă se va distanța de unele accente utopice, influențele constructiviste, mai ales sub semnul lui Malevich, și cele ale artei concrete se vor face în continuare simțite în creația acestuia.

Constantin Flondor (n. 1936), membru fondator atât al grupului 111, cât și al grupului Sigma, a găsit în temele legate de natură și timp sursele pentru reflecțiile legate de limita dintre realitatea creației și realitatea obiectivă. Demersul său artistic va fi caracterizat de un tip de atenție analitică îndreptată spre observarea naturii, translatată în lucrările de artă prin medierea geometriei. Astfel, aleatoriul natural ajunge să fie înregistrat într-un mod cât se poate de riguros și tehnic, un exemplu în acest sens fiind Sologramele realizate în 1976. Va ajunge să integreze în practica sa artistică și noile medii, inițial ca formă de documentare, apoi ca medii artistice propriu-zise. O parte importantă a activității sale artistice va fi constituită și din acțiunile întreprinse cu elevii Liceului de Artă din Timișoara, unde alături de colegii lui din grupul Sigma a reușit impunerea unei noi metodologii pedagogice.
Mediul artistic timișorean al anilor 1960-1980 a reprezentat un model, distanțându-se de conformismul academic și de compromisurile acumulate într-un regim opresiv sufocant. Regretatul Mihai Oroveanu își amintea: „Trăiam o perioadă de emulație, unde Timișoara era un reper inconturnabil, perioadă care, după părerea, mea nu s-a mai repetat până astăzi.”

Imagini: