Anri Sala [FR-DE]
Filmele și video-urile de început ale lui Anri Sala (n. 1974) exploatau experiența sa personală pentru a reflecta asupra schimbării sociale și politice ce avea loc în Albania, țara sa natală. Cu timpul, Sala a acordat o importanță crescândă sunetului, realizând lucrări remarcabile în care redefinește raportul dintre sunet și imagine. În legătură cu această evoluție se află interesul de lungă durată al lui Sala față de performance în general și mai ales față de cel muzical.
Expoziții (selecție): Answer me, New Museum, New York (2016); The Present Moment (in D), Haus der Kunst, München (2014); Black Box: Anri Sala, Baltimore Museum of Art (2014); No Names No Title, The Helena Rubinstein Pavilion for Contemporary Art, Tel Aviv Museum of Art, Tel Aviv (2014); 1395 Days Without Red, Palazzo Grassi Teatrino, Venice (2013); Air Cushioned Ride, CAC Malaga, Malaga (2013); Anri Sala, Centre Pompidou, Musée National d’Art Moderne, Paris (2012); Anri Sala, National Museum of Art, Osaka, Japonia (2011); Anri Sala: Purchase Not By Moonlight, Museum of Contemporary Art North Miami (2008); Long Sorrow, De Pont museum of contemporary art, Tilburg (2008). Lucrările sale au fost expuse la edițiile a 55-a și a 57-a a Bienalei de la Veneția (în 2013 și 2017).
În anii 1990, Anri Sala a utilizat strategii specifice filmului documentar în lucrările sale video de început, pentru a analiza viața în postcomunismul din Albania, explorând rolul limbii și al memoriei în narațiunile social-politice. Lucrările sale video de după 2000 examinează efectele psihologice ale experiențelor acustice; tratând muzica și sunetul drept limbaje per se.
1395 Days Without Red (2011) este un proiect de film colaborativ între Sala și compozitorul Ari Benjamin Meyers. Între 1992 și 1996, cât Sarajevo a fost sub asediu, mii de oameni au fost nevoiți să umble pe străzi sub amenințarea lunetiștilor. Oamenii se îmbrăcau în culori închise, de teamă să nu atragă atenția lunetiștilor care supravegheau de pe dealuri. În filmul lui Sala, o tânără retrăiește experiența traumatică a asediului, străbătând orașul pustiu. Filmul este o metaforă pentru călătoria individuală prin memoria colectivă a orașului.
Imagini:
1. Anri Sala, Portret, credite foto: Anri Sala
2. Anri Sala, 1395 Days without Red (2011), în colaborare cu Liria Begeja, parte a unui proiect de Šejla Kamerić și Anri Sala în colaborare cu Ari Benjamin Meyers, cadru video, proiecție video HD, color, sunet: discrete 5.1, în buclă, 43’46’, prin amabilitatea artistului, a Galeriei Chantal Crousel, a lui Marian Goodman și a Hauser & Wirth, credite foto: Anri Sala / ADAGP, Paris
