Raluca Popa [RO]

Expoziţii Art Encounters 2017:

Raluca Popa (n. 1979) a studiat la Byam Shaw School of Art / Central Saint Martins (Londra, Marea Britanie) și la Universitatea de Artă și Design (Cluj-Napoca). Trăiește la București. Lucrează cu diverse mijloace de exprimare, cum ar fi desenul, video, fotografia și instalația, interogând percepția timpului și a spațiului prin utilizarea unor gesturi simple, subtile pentru a indica urmele și reflecțiile neașteptate ale subiecților.

Expoziții (selecție): Sinopale 6, International Sinop Biennial, Turkey; The Best of Bees, Duplex, Geneva (2017); Girls with ideas [boys and paintings], Lateral ArtSpace, Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca (2016); South by Southeast. A Further Surface, Guangdong Times Museum (2016); Critical Moments, Shed im Eisenwerk, Frauenfeld (2016); Esthetics of Learning, Printmaking Gallery, The University of the Arts in Philadelphia (2016); Two Titles, Rumänska Kulturinstitutet, Stockholm (2015, solo show); Turning Something Plain into a Circle, Galeria Ivan Gallery, București (2015, solo); Mapping Bucharest: Art, Memory, and Revolution 1916-2016, Bienala de la Viena, MAK Viena (2015); Une autre cité, tranzit.ro/București (2015); Alte încăperi, Galeria Plan B, Cluj-Napoca (2015); Dispositions in Time and Space, MNAC, București (2014); And Yet There Was Art!, Leopold Museum, Viena (2014).

Practica artistică a Ralucăi Popa include desen, instalație, fotografie, video și performance. Seria de deseneChrysotile: Fragments introduce ideea de „desen postum” într-o meditație despre „viața și moartea unei instituții”. Cercetând cazul școlii de artă Byam Shaw (fondată în 1910), artista sesizează cum instituția se transformă în simpli pereți ai unei clădiri care adăpostește în prezent Central Saint Martins. Aflându-se acolo pentru studii în ultimul an de existență al școlii, Raluca Popa a observat cum, treptat, identitatea clădirii se topește și devine o carcasă, asociind această etapă intermediară cu situații similare: un lift oprit între etaje sau o scară care nu se știe dacă urcă sau coboară. Pereții clădirii conțin crisotil (azbest alb), un material rezistent la foc și foarte toxic, specific pentru durabilitatea construcției, în constrast cu efemeritatea ideilor care o definesc. Desenele Ralucăi Popa se împletesc unele în altele, fiecare desen fiind decupat și apoi țesut laolaltă cu celelalte, creând o relație de susținere reciprocă. Video-ul Le Courage Tranquille însoțește desenele și redă acțiunea de transcriere pe foițe parfumate a continutului unor lucrari de control din arhiva personala, pentru ca apoi să dispară prin ardere. Video-ul poate fi citit si ca o demonstratie practica a modului de folosire a “Papier d’Arménie”, o marca de odorizant de interior veche de peste 100 de ani.

Imagini:

1. Raluca Popa, Portret

2. Raluca Popa, cadru de producție din “Le Courage Tranquille” (2017)