Spațiu independent invitat: pplus4

Locație: Diverse spații în Timișoara

Asociația PEPLUSPATRU este o platformă de schimb cultural de tip think-tank cunoscută prin proiectul Centrului de Introspecție Vizuală (2008-2012) și prin platforma editorială P+4 Publications. Centrul de Introspecție Vizuală (CIV), fondat în 2008 la București, este o instituție independentă și platformă de cercetare colectivă, coordonată de artiștii Anca Benera, Arnold Estefan, Cătălin Rulea și istoricul de artă Alina Șerban. Evidențiind „introspecția” ca metodă de cercetare, proiectele CIV sunt dedicate spațiilor de întâlnire artistică prezente în contextul est-european și politicilor de (auto-) reprezentare ale instituției de artă. CIV a participat în cadrul expoziției Intense Proximity, La Triennale, Palais de Tokyo, Paris (2012), festivalul Inexactly This, Kunstvlaai, Amsterdam (2012), a inițiat numeroase expoziții, dezbateri, ateliere, proiecte în spațiul public, Ars Telefonica (2008); Making Off (2010); 1990-2010 (2010); Publicațiile independente în vremea represiunii și a libertății de expresie (2011), The Imaginary Institution (2012-prezent) și platforma editorială P+4 Publications etc.

CIV pornește de la afirmația lui Cornelius Castoriadis că instituția este în egală măsură imaginară (a se traduce ca fictivă) și funcțional-economică, aspirând la autonomie, ceea ce înseamnă, după cum spune Castoriadis, a dezvolta “în mintea omului un grad cât mai mare de solidaritate și reciprocitate”. Filozoful Cornelius Castoriadis făcea distincția între heteronomie și autonomie, atrăgând atenția că, deși toate societățile își creează propriile instituții (legi, tradiții, modele de comportament), societățile autonome sunt cele ai căror membri sunt conștienți de acest lucru și se auto-instituie (αυτο-νομούνται). Prin comparație, membrii societăților heteronome (hetero = alții) atribuie imaginarul lor unei autorități din afara societății (ex. Lui Dumnezeu, statului, strămoșilor, contextului istoric, etc.).

CIV cercetează, într-o manieră introspectivă, resursele materiale și nemateriale/ spirituale ale instituției de artă și potențialul acesteia de a se reinventa complet, de a transcende limitările de spațiu, temporale și economice, printr-o serie de intervenții urbane în spațiul public timișorean.

Imagini:

1. Centrul de Introspecție Vizuală, The Imaginary Institution [Instituția imaginară] (2017), intervenții site-specific în spațiul public, dimensiuni variabile, credite foto: CIV