Expoziţii Art Encounters 2017:

A doua natură

Dora Budor (n. 1984) a studiat arte vizuale la Columbia University School of Arts, New York, și și-a obținut diploma de master în artă la secția Design (Școala de Design – Departamentul de Comunicare Vizuală) al Universității de Arhitectură din Zagreb (2003-2008), unde a urmat, de asemenea, arhitectura (2003-2005). Practica ei artistică actuală implică reutilizarea și „reanimarea” unor decoruri de cinema pentru a crea sculpturi hibride și intervenții arhitecturale ce propun noi povești.

Expoziții (selecție): Le Rêve des formes, Palais de Tokyo, Paris (2017); Dreamlands: Immersive Cinema and Art, 1905 – 2016, The Whitney Museum of American Art, New York (2016); Ephemerol, Ramiken Crucible, New York (2016, solo); Streams of Warm Impermanence, David Roberts Art Foundation, Londra (2016), Spring, Swiss Institute, New York (2015, solo); The Architect’s Plan, His Contagion and Sensitive Corridors, New Galerie, Paris (2015, solo); Inhuman, Museum Fridericianum, Kassel (2015); DIDING – An Interior That Remains an Exterior?, Künstlerhaus / Halle für Kunst & Medien (KM–), Graz (2015). A participat la Bienala de la Viena la muzeul MAK (2017), precum și la a 9-a Bienală de la Berlin, KW Institute for Contemporary Art (2017).

Dora Budor creează sculpturi care explorează fenomenele culturale din mainstream-ul cinematografic american și care, la rândul lor, încearcă să expună elementele tehnice, de altfel ignorate, ale cinematografiei. De obicei, Budor recurge la recuzita filmelor pentru a o reanima și a-i da o a doua viață prin re-contextualizare. În acest caz, ea dă un nou sens scenei cu ploaia amfibiană din filmul hollywoodian Magnolia (1999), creând structuri de plafon interactive care sunt activate de prezența privitorului. Lumina pulsează de-a lungul zidurilor în funcție de nivelul activității umane.

Budor abordează cinema-ul din perspectivă antropologică, căutând să exploreze modurile prin care oamenii interacționează cu filmele și cele prin care personajele ficționale devin parte a realității colective.

Imagini:

1. Dora Budor, Portret

2. Dora Budor, Calando (2017), armătură modificată de lampă parabolică, LED-uri, sistem Arduino sensibil la mișcare, structură de metal, carcase imprimate 3D, inserții din spumă poliuretanică, rășină uretanică, colorant, amfibieni – recuzită folosită în filmul Magnolia (1999), 123 x 59.3 x 17 cm, prin amabilitatea Dorei Budor și New Galerie, Paris