Strada Hector 1
În 1738 este construit bastionul ce făcea parte dintr-un complex sistem de fortificații în formă de stea cu 9 colțuri. Clădirea rămâne cea mai mare fortificație încă prezentă în oraș și una dintre puținele urme rămase din cetatea Timișoarei, construită de către administrația imperială austriacă între 1723 și 1765. Începând din 1891 are loc un lung proces de defortificare a cetății datorat necesității dezvoltării orașului și schimbărilor majore din tehnica militară. Monumentul este restaurat în anii '70, având parte de intervenții de consolidare cu beton destul de extinse, potențialul arhitectural nefiindu-i valorificat. În 2003 în urma unui concurs de arhitectură un efectiv de proiectanți condus de arhitectul Marius Miclăuș începe lucrările de restaurare, care vor fi finalizate în 2012. Proiectul mizează pe crearea unui nou centru urban al orașului, tratând cât mai atent și neinvaziv suprafețele existentului, mizând pe intervenții reversibile și pe materialități noi ușor de diferențiat, detașate de structura istorică. Galeria în sine se desfășoară de-a lungul a patru travei acoperite cu bolți cilindrice. Programul galeriei a profitat de spațiul expresiv și flexibil al bastionului, pregătind evenimente extrem de eterogene. Astfel, pe lângă activitatea de bază a galeriei, concentrată pe expozițiile de artă contemporană, spațiul a mai găzduit concerte live și performance-uri. Galeria Calpe s-a preocupat în mare parte pe susținerea artiștilor timișoreni din diferite generații, cum ar fi: Leon Vreme, Viorel Cosor, Ștefan Călărășanu, Horia Bojin, Suzana Fântânariu, Vlad și Delia Corban, dar și din afara Timișoarei: Marin Gherasim și Alina Rizea, Ion Sălișteanu sau Ana Ruxandra Ilfoveanu, susținând totodată două proiecte artistice interesante: simpozionul de pictură de la Gârâna și simpozionul de artă din insula Thasos, Grecia, finalizat la galeria Calpe cu expoziția "Inside Greece".
În 1738 este construit bastionul ce făcea parte dintr-un complex sistem de fortificații în formă de stea cu 9 colțuri. Clădirea rămâne cea mai mare fortificație încă prezentă în oraș și una dintre puținele urme rămase din cetatea Timișoarei, construită de către administrația imperială austriacă între 1723 și 1765. Începând din 1891 are loc un lung proces de defortificare a cetății datorat necesității dezvoltării orașului și schimbărilor majore din tehnica militară. Monumentul este restaurat în anii '70, având parte de intervenții de consolidare cu beton destul de extinse, potențialul arhitectural nefiindu-i valorificat. În 2003 în urma unui concurs de arhitectură un efectiv de proiectanți condus de arhitectul Marius Miclăuș începe lucrările de restaurare, care vor fi finalizate în 2012. Proiectul mizează pe crearea unui nou centru urban al orașului, tratând cât mai atent și neinvaziv suprafețele existentului, mizând pe intervenții reversibile și pe materialități noi ușor de diferențiat, detașate de structura istorică. Galeria în sine se desfășoară de-a lungul a patru travei acoperite cu bolți cilindrice. Programul galeriei a profitat de spațiul expresiv și flexibil al bastionului, pregătind evenimente extrem de eterogene. Astfel, pe lângă activitatea de bază a galeriei, concentrată pe expozițiile de artă contemporană, spațiul a mai găzduit concerte live și performance-uri. Galeria Calpe s-a preocupat în mare parte pe susținerea artiștilor timișoreni din diferite generații, cum ar fi: Leon Vreme, Viorel Cosor, Ștefan Călărășanu, Horia Bojin, Suzana Fântânariu, Vlad și Delia Corban, dar și din afara Timișoarei: Marin Gherasim și Alina Rizea, Ion Sălișteanu sau Ana Ruxandra Ilfoveanu, susținând totodată două proiecte artistice interesante: simpozionul de pictură de la Gârâna și simpozionul de artă din insula Thasos, Grecia, finalizat la galeria Calpe cu expoziția "Inside Greece".
